Cauzele hipertensiunii

Hipertensiunea – creşterea tensiunii arteriale – este o afecţiune asimptomatică de cauză necunoscută la majoritatea pacienţilor. Reprezintă un factor de risc major atât pentru boala arterială coronariană, cât şi pentru accidentul vascular cerebral.

În majoritatea cazurilor de hipertensiune nu poate fi identificată o cauză specifică – tratamentul se bazează pe simptomele pacientului. Unii pacienţi dezvoltă hipertensiune secundară altor afecţiuni.

În ciuda multor ani de cercetare, la 95 la sută dintre pacienţii hipertensivi nu se cunosc cauzele care au condus la creşterea tensiunii arteriale. Astfel de pacienţi sunt descrişi ca având hipertensiune “esenţială” sau “primară”.

Există totuşi un număr de factori de risc a căror importanţă este cunoscută, printre care un istoric familial de hipertensiune arterială, stresul, ingestia de alcool şi obezitatea. Aceşti factori de risc pot provoca hipertensiune prin acţiunea propriu-zisă de îngustare a arterelor sau, alternativ, prin afectarea modului în care presiunea sângelui este reglată de creier.

Hipertensiunea primară este diagnosticată după eliminarea celor cinci la sută din pacienţii rămaşi care au hipertensiune “secundară” şi la care se găseşte un factor cauzal. Aceşti pacienţi tind să fie de vârste mai tinere.

Printre cauzele hipertensiunii secundare se numără:
– Bolile inflamatorii renale
– Bolile endocrine, inclusiv sindromul Cushing, sindromul Conn şi acromegalie
– Preeclampsia – hipertensiunea cauzată de sarcină
– Îngustarea congenitală a unei mici porţiuni din aortă ( coarctaţia de aortă ).
– Factorii legaţi de consumul de medicamente – de exemplu, unele anticoncepţionale orale produc creşteri ale tensiunii arteriale la o proporţie redusă de femei.

Pacienţii cu hipertensiune sunt frecvent asimptomatici sau acuză câteva simptome aparent nespecifice, ca de pildă dureri de cap şi letargie. Din nefericire, la numeroşi pacienţi, hipertensiunea este descoperită numai când survine una din complicaţiile specifice ale bolii, ca de exemplu accidentul vascular cerebral, infarctul miocardic, insuficienţa renală sau chiar orbirea.

Pacienţii cu afecţiuni renale, ca de pildă pacienţii dializaţi, sunt predispuşi în mod particular hipertensiunii secundare. Aceasta survine când creşterea tensiunii arteriale apare ca efect al unei afecţiuni deja existente.